Înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație; România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.
În dimineața zilei de 22 decembrie, sute de protestatari din marile uzine ale Bucureştiului se îndreaptă spre sediul Comitetului Central al PCR unde înnoptase cuplul Ceauşescu, supervizând represiunea cu ajutorul şefilor Armatei şi Securităţii. Represiune soldată cu 53 de morţi, 831 de răniţi şi 890 arestaţi.
În jurul ora 09:00, Nicolae Ceauşescu cere şefului Securităţii, Iulian Vlad, şi ministrului MApN, Vasile Milea, să blocheze cu orice preţ apropierea demonstranţilor de CC. Retras în biroul propriu, Vasile Milea îşi trage un glonţ în piept.
Ceaușescu îi cere gen.Victor Atanasie Stănculescu, întors de la Timişoara, unde coordonase represiunea soldată cu zeci de morţi şi sute de răniţi, să preia portofoliul Apărării şi să dea ordin de luptă. Stănculescu trece de partea poporului și dă un ordin contrar. La fel a procedat şi Iulian Vlad, şeful Securităţii.
La ora 11:30, cu sediul CC înconjurat de 80.000 de manifestanţi, Victor Atanasie Stănculescu le cere lui Nicolae Ceauşescu şi Elenei să plece din Comitetul Central cu un elicopter.
La ora 12:06 - Cuplul Ceauşescu părăseşte sediul puterii cu elicopterul. Este momentul în care dictatura comunistă se prăbuşeşte.
După fuga lui Ceaușescu din clădirea Comitetului Central se instalează haosul în București, precedat de o stare de euforie generală. Mulțimile descătușate invadează Comitetul Central iar birourile oficialilor comuniști sunt vandalizate. Țintele preferate sunt portretele dictatorului și lucrările acestuia și ale soției lui, aruncate pe fereastră în semn de izbândă și dispreț.
La puțin timp după aceea, în jurul orei 12:50, Televiziunea Română își reia emisia. Mircea Dinescu și Ion Caramitru apar în fruntea unui grup de revoluționari, anunțând exaltați fuga dictatorului.
Haosul din București cuprinde întreaga țară. La vestea fugii cuplului dictatorial în majoritatea localităților din România au avut loc manifestații spontane de protest față de regimul ceaușist și de solidarizare cu revoluția. La unele manifestații de acest fel populația a atacat sedii de partid și de stat, și posturi de miliție. Câțiva lucrători de miliție au fost linșați.
Petre Roman citește de pe balconul CC al PCR Declarația în trei puncte a „Frontului Unității Poporului”, care este citită în jurul orei 15:00 și la Televiziune.
În cursul după-amiezii se conturează trei centre de putere:
- la Televiziune, unde se aflau Mircea Dinescu, Ion Caramitru, și personajul cel mai important, sosit după ora 14:00, Ion Iliescu
- la sediul CC al PCR, unde erau pe de o parte revoluționarii pătrunși, și pe de altă parte grupul lui Ilie Verdeț, care a încercat să formeze un nou guvern, dar după numai 20 de minute a căzut, fiind huiduit de mulțime: „Fără comunism!”
- în Ministerul Apărării, unde se afla gen. Victor Stănculescu.
În cele din urmă, grupul lui Iliescu se deplasează la sediul CC al PCR, sunt rostite cuvântări, apoi se întorc la Televiziune, iau legătura cu gen. Stănculescu, și în jurul orei 23:00 este anunțată constituirea Consiliului Frontului Salvării Naționale, ca noul organ al puterii.
Opinia publică internațională, conducătorii statelor au început să trimită mesaje de sprijin al revoluției române. Au trimis mesaje de sprijin: SUA (președintele George H. W. Bush), URSS (președintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, și Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluției și viitor președinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franța (președintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), OTAN/NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) și RSS Moldovenească.
Sprijinul moral a fost urmat de sprijin material. Mari cantități de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, echipament medical ș.a.m.d. au fost trimise în România. În lume, presa a dedicat pagini și uneori chiar ediții întregi revoluției române și conducătorilor acesteia.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!