Înălțarea Domnului, cunoscută și sub numele de Ispas, este una dintre cele mai importante sărbători creștine, celebrată la 40 de zile după Paște. Aceasta marchează momentul în care Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, în prezența ucenicilor săi. În România, această zi este marcată de o serie de obiceiuri și tradiții specifice, păstrate cu sfințenie de-a lungul generațiilor.
Ortodocșii se salută cu “Hristos s-a înălțat”
Înălţarea Domnului era sărbătorită în vechime odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Înviere. Spre sfârşitul secolului al IV lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Înălțarea Domnului este salutul specific: “Hristos s-a înălțat!” la care se răspunde cu “Adevărat s-a înălțat!”. Acest salut se folosește pe tot parcursul zilei de 13 iunie și chiar și în zilele următoare. Această formă de salut reflectă credința și bucuria creștinilor în legătură cu înălțarea Mântuitorului la ceruri și îndeamnă la comuniune spirituală între credincioși.
Capela Înălţarii Domnului, aflată pe Muntele Măslinilor, în Ierusalim, este un loc de închinăciune, atât creştin cât şi musulman. Potrivit tradiţiei, acesta este locul de pe care Mântuitorul Hristos S-a înălţat la cer.
Se ciocnesc ouă roșii
Un alt obicei care se păstrează de Înălțarea Domnului este ciocnirea ouălor roșii. Deși această tradiție este mai specifică sărbătorii Paștelui, în unele regiuni ale țării, credincioșii continuă să ciocnească ouă roșii și de Înălțare. Ouăle roșii simbolizează sângele lui Hristos și viața veșnică, iar ciocnirea lor este un gest care întărește legătura dintre oameni și credința lor.
Alte obiceiuri de Înălțarea Domnului
Pe lângă salutul specific și ciocnirea ouălor roșii, există și alte obiceiuri de Înălțarea Domnului care sunt respectate cu strictețe în diferite părți ale României:
Împărțirea de bucate: În unele zone, se obișnuiește să se dea de pomană alimente precum pâine, brânză, ceapă verde, ouă roșii și cozonac. Acest gest are rolul de a cinsti memoria celor adormiți și de a aduce binecuvântare celor vii.
Împodobirea caselor: În anumite sate, casele sunt împodobite cu ramuri de leuștean sau soc, care au rol protector împotriva spiritelor rele și aduc noroc și sănătate.
Rugăciuni și procesiuni: În biserici, se țin slujbe speciale de Înălțare, iar în unele locuri se organizează procesiuni religioase în jurul bisericii sau prin sat, pentru a binecuvânta câmpurile și gospodăriile.
- Se pun frunze de nuc la brâu, așa cum purta Mântuitorul când s-a înălțat la cer
- Oamenii cred că dacă cineva moare în perioada dintre Paște și Înălțare ajunge în Rai
- În ziua de Înălțare nu se dă foc și sare din casă
- Nu se cultivă nimic după Înălțare, pentru că nu va rodi
- Femeile care au morți în familie împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele lor
- La Înălțare, se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă în furnicare, spunând „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar”.
Ce nu se face de Înălţarea Domnului
- De Înălţarea Domnului nu se spală rufe și nici nu se fac treburi în gospodărie, având în vedere că este vorba despre o sărbătoare cu cruce roșie. Se spune că cei care fac aceste lucruri vor fi urmăriți de ghinion.
- În ziua de Înălţare, credincioșii ar trebui să fie mai buni și să evite certurile. Nu este bine ca în zi de sărbătoare să fie spuse vorbe urâte, jigniri sau credincioșii să își facă reproșuri.
- De asemenea, tot în această zi este foarte important să mergem la slujba de la Biserică și să ne rugăm pentru sufletelor celor adormiți, dar și pentru noi, dacă trecem printr-o perioadă dificilă a vieții noastre.
Ce reprezintă Înălțarea Domnului, sărbătorită pe 13 iunie
Înălțarea Domnului, celebrată pe 13 iunie, este o sărbătoare care marchează încheierea perioadei pascale și începutul așteptării Rusaliilor. Potrivit tradiției creștine, la 40 de zile după Înviere, Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri în prezența ucenicilor săi, promițându-le trimiterea Duhului Sfânt.
Această sărbătoare are o semnificație profundă pentru credincioși, deoarece reprezintă triumful lui Hristos asupra morții și reîntoarcerea sa la Dumnezeu Tatăl. Este un moment de bucurie și speranță, care întărește credința în viața veșnică și în mântuirea oferită de Hristos.
Paştele Cailor, Joia Iepelor sau Ispasul
În popor, sărbătoarea Înălțării Domnului se mai numește și Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălțării. Tradiția spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut și uimit, și mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
Paştele Cailor este sărbătorit în ziua de Înălţare, adică în joia din săptămâna a şasea de după Paşti. Spre deosebire de alte sărbători, Paştele Cailor nu are o dată fixă, această fiind influenţată de data serbării Paştilor. Probabil că şi din această cauza a luat naştere vorba „la Paştele Cailor”, însemnând o dată neştiută încă, fără o zi exactă în calendar.
Potrivit studiilor etnologice, această sărbătoare populară ar fi de provenienţă strict românească, mai exact, din zona Translivaniei. După câte se ştie, acest obicei nu este de găsit în alte spaţii culturale.
În Evul Mediu, pe când în Ardeal exista o componentă multietnică şi religioasă, sărbătoarea Învierii Domnului avea loc la date diferite.
Mai exact, când maghiarii îşi serbau Paştele, românii cereau de la ei caii, ca să-şi lucreze pământul, iar când venea rândul românilor să-şi serbeze Paştele, aceştia îşi împrumutau caii ungurilor.
Potrivit calculelor calendarului, se întâmpla ca o dată la 4 sau 7 ani sărbătorirea Paştilor să cadă în aceeaşi zi. De aici a venit şi vorba „la Paştele Cailor”, acest an, în care toţi serbau Paştele la aceeaşi dată, fiind ziua în care caii se odihneau.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!